Chaper 1: Something wrong happened to me
_________________________________________________
Citisem pe undeva parca de ceva egat de tipul de critica. Nu mai sunt sigura pentru ca nu am retinut chiar toate detaliile dar as vrea critica avansata pentru ca probabil mai am si eu greseli pe aici :3
O boaba de sudoare i se scurse pe fruntea alba. Firele rebele de par blond i se lipisera de piele de parca ar fi fost autocolante iar trupul ii tremura convulsiv ca intr-o criza epileptica. Incheieturile mainilor i se prinsera in cearsaf, facand-o sa se simta ca intr-o cusca, aflandu-se astfel in imposibilitatea de a realiza miscari largi si in acelasi timp violente. Se temea. Se temea si nu era absolut nimeni in jurul ei care sa o trezeasca din acel cosmar. Era oare un cosmar? Poate ca visa, poate ca tocmai acea teama pe care o simtea, acele convulsii pe care le avea erau tocmai un vis. Poate ca era doar o amintire, poate ca viata ii trecea pe dinaintea ochilor, asa cum se intampla intotdeauna cand cineva murea. Nu stia pe ce lume e, daca e in pozitie verticala sau orizontala, daca trupul e al ei sau nu. Nu stia cine e, unde e sau daca macar mai traia. Nu isi simtea bataile inimii, respiratia acelerata, corpul. Vroia doar sa deschida ochii, sa vada unde e, sa se calmeze, dar... nu putu. Tot ce putea sa faca era doar sa continue sa se zbata ca un animal salbatic prins un cursa vanatorului, rasetul lui rautacios rasunandu-i in urechi ca un clopot de biserica. Un strigat de durere se auzi in intreaga casa. Era al ei? Parca da, parca nu. Gura ei il scoase, dar ceva din adancul sufletului ei negru ii spunea ca nu ea fusese cea care vruse sa scoata. Nu se putea opri din tipat, din acea agitare haotica pe care o prezenta. Nu putea sa faca nimic altceva inafara sa tot alerge. Sa alerge si sa spere ca avea sa ajunga la marginea lumii si sa se arunce pentru a fi salvata. Trebuia sa moara. Obligatoriu trebuia sa moara pentru a-si putea reveni. Trupul ii obosi dar chiar si asa subconsientul ii dicta sa continue sa incerce sa scape. Isi simti inima batandu-i atat de tare incat i se parea ca in cel mai scurt timp avea sa ii explodeze. Traia un cosmar, trebuia sa moara si totusi nu putea sa renunte la viata pe care Cel de sus i-o daduse in urma cu 18 ani. Doua brate puternice se stransera in jurul trupului ei firav, eliberand-o astel in acea inchisoare in care cearsaful o prinse. O mana ii indeparta cu grija suvitele rebele de pe fruntea transpirata, sprijindu-i usor trunchiul de al lui ca sa o poata tine mai bine. O stranse la piept insa nu incerca sa o trezeasca. Tanara avea oricum sa deschida ochii cat de curand. Stia ca asta avea sa se intample. Miscarile incetasera dupa cateva momente, dar spasemele musculare isi facusera numai decat aparitia. Pleoapele ei vineti se ridicasera greoi de pe globii oculari dezvelindu-i irisii de un albastru inuman. Il prinse usor de mana, strandu-si picioarele langa ea si incepand sa planga in hohote. O durea fiecare os, fiecare muschi, fiecare celula. Toate protestau impotriva ei, impotriva oricarui tip de miscare sau de pozitie. Isi simtea spatele luandu-i foc din cauza unei usturimi pe care nu si-o putea explica de unde provenea.Nu mai rezista, nu mai putea continua in stilul acela. Isi dorea doar ca totul sa se termine cat mai repede, iar corpul sa ii cada cat mai repede intre patru scanduri, stiind ca doar astfel nu mai avea sa treaca prin acel cosmar.
_________________________________________________
Citisem pe undeva parca de ceva egat de tipul de critica. Nu mai sunt sigura pentru ca nu am retinut chiar toate detaliile dar as vrea critica avansata pentru ca probabil mai am si eu greseli pe aici :3