- Surety: Nu detin nici un personaj(inafara de cele create de mine) ce apartin lui (Masashi Kishimoto) din anime-ul (Naruto) si nu fac profit de pe urma acestor personaje/intamplari.
Capitolul I:
Primavara, anotimpul care aduce la viata toate animalele si plantele. Pamantul somnoros a inceput sa se trezeasca la viata. Norii suri au captusit tolba posomorata a iernii, apoi si-au luat zborul catre taramurile inghetate.
Pe cerul limpede ca un cristal luminos, razele calde si aurii ale soarelui poleite în culori de primavara, incalzesc pomii golasi. Peste tot este veselie si agitatie. Stau intinsa in patul meu cu asternuturi albe uitandu-ma la tavanul alb, gandindu-ma cat de repede poate trece timpul atunci cand esti ocupat cu scoala si cu diferite activitati extra-scolare. Aproape imi este greu sa cred ca este deja luna martie, iar iarna a trecut pe langa noi precum vantul. Gandurile imi sunt intrerupte de catre ceasul desteptator care se afla pe noptiera langa pat. Ma intind lenesa catre acesta si opresc sunetul enervant. Ma ridic in sezut intinzandu-ma cu bratele larg deschise; ma dau jos din pat trag draperiile roz si deschid ferestra lasand aerul sa patrunda tandru si cu blandete in camera. Intru in baie ma spal pe fata, maini,dinti, nu ma machez fiindca imi place sa fiu mai naturala, mai simpla. Ies din baie, deschid dulapul cu haine, de unde imi aleg o pereche de blugi albastrii stramti, un tricou lejer care avea dungi in diferite culori, ma incalt cu niste tenesi negrii, imi pieptan parul si-l prind intr-o coada dupa care merg in bucatarie. Acolo sunt asteptata de parinti care s-au asezat la masa cu cate-o ceasca de cafea in mana. Ii salut politicos si ma asez la masa. Mama este o femeie in varsta de patruzeci de ani, cu parul roscat si ochii verzi, iar tatal meu este in varsta de patruzeci si cinci de ani saten si cu ochii caprui. Ma inteleg minunat cu ei, sunt asa rasfatata, fiindca sunt singurul copil, dar nu prea dau importanta acestui fapt ci din contra incerc sa le demonstrez asa cum pot eu mai bine ca pot fii mandrii de mine, macar atata sa fac si eu pentru multumirea lor sufleteasca. Deci cum spuneam ma asez la masa langa ei si incep a savura deliciosul mic dejun preparat de mama. Acesta este compus din doua oua fierte, paine prajita si o ceasca cu ceai. Termin de mancat, imi iau geanta de langa scaunul de pe care stau, ma ridic imi salut politicos parintii si plec spre scoala. In totdeauna am zis ca viata mea va fi mereu astfel, caci nimic nu se va schimba si ca voi fii in continuare persoana respective. Ajung in fata liceului unde am invatat timp de trei ani de zile, este un liceu pe placul meu, chiar daca am multi dusmani. Toti ma considera o handicapata, toti se poarta urat cu mine, ma jignesc si-si bat joc de mine. Am reusit sa trec cu vederea peste toate cele, sa nu mai bag in seama prostiia omeneasca… Deci cum spuneam sunt in fata liceului, pasesc in curtea acestuia trecand incet, pasii mei fiind asemenea usor pasi de dans, de balet, cu gratie. Intru in scoala traversand holurile liceului, ajung in dreptul unui dulap care avea numele meu “Sakura Haruno”. Ca tot venii vorba acesta este numele meu, am saptisprezece ani, zodiac balanta, parul roz bombon(natura) si ochii de un verde care putea topii orice inima de gheata. Deschid dulapul unde –mi pun geanta si-mi scot doar caietul de muzica, deoarece prima ora este de muzica. Inchid dulapul si ma indrept spre clasa, ajunsa in fata usii, trag aer in piept si apas pe clanta, deschizand usa …
____________________________________________________________________
Ultima editare efectuata de catre HoShIkOo! in Lun 1 Apr - 18:36, editata de 7 ori