[Naruto]New Moon II

si acum to ce ne ramane de facut este sa astpetam  

ooooo, ce avem noi aici e foarte interesant si oarecum senzual :))))))))))))) 
is curios ce se intampla mai departe :)))) poate ar trebui sa pui si la asta limita de varsta :))

CINCI

***
  Termin treburile in baie, ies si intru in camera; constat cu stupoare ca camera nu mai este goala asa cum am lasat-o acum douazeci de minute. De ce? Raspunsul este unul extreme de simplu, iar Acela este faptul ca dragul meu rapitor  este aici de fata care bine inteles ca nu a indraznit sa nu apara. 

***
Raman stana de piatra, simtind in acelasi timp cum sentimentul de nesiguranta pune iarăși stapanire pe intregul meu corp. Ma uit instinctiv in jos, si constat ca am doar prosop pe  mine. Imi ridic privirea inainte, spre cel aflat in fata mea, care avea un zambet care reuseste sa bage mai multa spaima in mine. Dau sa intru inapoi in baie, fiindca nu mai suportam aceasta atmosfera, acel om, aceasta viata cruda care nu ma lasa sa pot trai linistita si fara griji si persoane nebune in jurul meu ... Nu, de ce ar fi viata blanda? Doar ne da sperante false, in care ajungem sa credem cu tarie, ca mai apoi sa le spulbere in doar cateva clipe, lasandu-ne lipsiti de aparare, fara bucuria de a traii, de a fi o persoana implinita. Inchid usa baii si ma asez jos pe gresia rece, care la contact cu corpul am simtit cum un fior imi strabate sirea spinarii. Imi adun picioarele la piept sprijinind capul pe genunchi, uitandu-ma pierdunta in fata. "Cat de mult mi-as dori ca acesta sa fie doar un amarat de cosmar, iar atunci cand ma trezesc, sa ma aflu in camera mea frumos aranjata si primitoare, ce mult mi-as fi dorit ca nimic din toate cele intamplate sa fie doar niste glume proaste" imi spun eu in gand oftand puternic. Simt ca nu mai rezist, simt ca usor, usor ma transform intr-o epava care a ruginit pe fundul marii Mediteraneene.  Ma ridic de jos, si-mi fac curaj si ies din baie. Merg in camera, unde gasesc pe pat o pereche de blugi negrii taiati la genunchi, o bluza alba cu numele meu scris in japoneza si niste tenesi negrii, ridic din umeri, iau hainele si ma imbrac cu ele. Ma asez la masuta de makeup si incep a ma machia, ma pieptan si-mi prind parul intr-un coc, lasand sa cada doua suvite. Ma privesc in oglinda, si uitandu-ma atenta observ in oglinda ca pe pat se afla un plic, nu-l observasem pana acum. Ma ridic de la  masuta si iau plicul de pe pat. Ma asez, si scot o scrisoare din plic. O deschid si incep a citii...

"In primul rand am vrut ca prin acest biletel sa-ti spun ca am plecat pentru cateva ore, ti-am lasat niste haine, cred ca le-ai vazut/imbracat, iar in al doilea rand vezi ca ai in sifonier o rochie si toate accesoriile necesare, sa te imbraci cu ea, caci la ora 19 o sa vina niste oaspeti. Sper ca m-am facut inteles! A, vezi ca este incuiata casa si nu poti fugi, daca la asta te ducea gandul. Sa fi cuminte pana ma intorc! Ca de nu, stii ce se intampla! Pupici la bombonica . Cu drag Dei'"
Poftim? Cum indrazneste sa ma incuie in casa, dar ce am cumva sida sau vreo gripa de nu pot pasi macar pana in fata casei? Ce mai om nebun. Auzi la el sa ma mai si imbrac in nu stiu eu ce rochie... Stai, rochie?? Spun eu mirata, ma ridic si ma duc la sifonier, il deschid si observ o rochie lunga pana in pamant de culoare roz deschis cu niste voaluri, niste manusi de aceeasi culoare cu rochia, o pereche de sandale cu toc de 10 cm si plstforma de 5 cm, un plic tip gentuta care se potriveste perfect cu garderoba si nu in ultimul rand accesoriile  care sunt compuse dintru-un set de cercei, lantic si inel in forma de stea din  aur alb. Am ramas cu gura cascata, nu am mai vazut pana acum o asa minunatie. Era frumoasa, si ardeam de nerabdare sa o pun pe mine. Dar uram faptul ca eram prizoniera in aceasta casa nenorocita. Inchid sifonierul si ies din camera cu gandul de a cauta bucataria pentru a halii ceva . Macar atata sa fac, daca afara nu am dreptul de la domnul inganfat sa ies.
Traversez un hol lung, foarte lung, amintindu-mi de acele filme de groaza cu fenomene paranormale, in care tipa iese noaptea pe intuneric din camera, datorita faptului ca a auzit nu stiu ce zgomot. Iubesc genul acestea de filme, daca as putea m-as uita non stop la ele. Dau la un momentat de niste trepte, deci eram la etaji, deci era un fel de vila sau ceva de genul dupa parerea mea.



Cobor jos, dand de o sufragerie care arata superb imi incanta privirea



(Asa arata sufrageria)
Trec pe langa ea, oberv o alta camera intru in aceasta si-mi dau seama ca am gasit minunata bucatarie.



(Asa arata bucataria)

Dupa ce stau si ma uit ca la felul paisprezece la incapere merg spre frigider, unde dau de o farfurie cu clatite americane si sirop de cirese deasupra, ma gandesc ca mi-a lasat inganfatul asa am decis sa-l numesc pe rapitor de acum inainte. Iau clatitele si ma asez la masa. Savurez fiecare bucatica in parte pana la ultima frimitura, chiar au fost delicioase. Ma ridic, iau farfuria si furculita cu care am mancat, si le spal. Ies din bucatarie si urc inapoi in camera. Ma asez pe pat privind pe fereastra. "Off, ce n-as da sa pot iesi..." spun eu trista. Iubeam plimbarile, iubeam sa aud cântecul pasarilor in timp ce eu sedeam la umbra ciresului din curtea casei a tatalui meu. Din nou imi aduc aminte de "acasa" si doua lacrimi isi fac prezenta pe obraji. Imi ridic privirea spre ceasul de pe perete, care arata ora 16. Deci mai este putin timp pana inganfatul isi face aparitia si invitatii lui ...
Nu aveam chef de nimeni, nu ma simteam in stare. Ma intind pe pat, inchizand ochii pentru o jumatate de ora cred eu, cand dintr-o data sar ca arsa datorita unui zgomot care s-a auzit de la parter, semn ca inganfatul a ajuns acasa. Imi ridic privirea din nou la ceas. "A este doar 18:30... Stai ce?? 18:30? Atat de mult am adormit? Si eu care credeam ca am atipit pentru o jumatate de ora." Spun eu mirata, dar sunt oprita din gandurile mele de usa camerei care se deschide larg si pe ea isi face aparitia inganfatul. Se uita la mine si eu la el timp de cateva secunde, si dintr-o data isi schimba privirea intr-una rece. Se aproprie amenintator de mine si ma apuca de gat.
- Ce ti-am spus eu sa faci pana cand ajung eu acasa? Spune el pe un ton apasat.
- ....
- Vad ca nu te-ai schimbat! Vad ca incerci sa ma claci pe "bec", iar asta nu este bine deloc pentru tine bombonica.
- E-Eu...
- C***a proasta, pe cine incerci tu sa il duci de nas? Spune-mi?! Am fost prea bland cu tine si acum vrei sa mi te urci in cap si sa nu-mi dai ascultare?
- Dar nu asta a fost intentia mea... Si nu mai vorbi astfel cu mine, cine te crezi sa-mi spui ce sa fac, cand si cum?! Spun eu suparata.
Incepe sa ma stranga mai tare de gat, nu mai puteam respirat imi tineam mainile mele firave pe ale lui incercand sa scap din stransoare, dar fara reusinta era mult mai puternic decat mine. Il observ cum se aproprie de mine, pana cand simt cum isi aseaza buzele lui carnoase peste ale mele. Uimita de gestul lui am ramas precum o statuie, nu mai reactionam, nu nimic. Sarutul bland, se transforma dintr-o data intr-unul brutal. M-a impins pe pat si se urca deasupra mea, continuand sa ma sarute. Coboara cu saruturile pe gat, muscandu-ma, facandu-ma sa urlu ca in gura de sarpe din cauza durerii provocate. Simt cum isi baga mana pe sub tricou pe la spate, ajungand la inchizatoarea sutienului, pe carea incearca sa-l deschida, dar spre nefericiarea lui si fericirea mea nu reusea.
- Ah..!zice el nervos. Si dintr-o data vad cum scoate de la spate un briceag rosu.
- Nu... nu te rog lasa-ma in pace... ce ai cu mine? Nu ti-am facut nimic, nici macar nu te cunosc, te rog lasama sa plec acasa. Zic eu incepand sa plang in hohote.
- .... . Nu ma baga in seama si-si continua treaba, nepasandu-i de suferinta mea, imi taie tricoul cu briceagul si-l azvarle prin camera, lasa briceagul langa el imi ia mainile deaspura capului, le lega cu o esarfa, iar esarfa de marginea patului. Se ridica in palme uitandu-se la chipul meu. Ma mangaie cu mana pe obraz in timp ce se uita intens in ochii mei.
Nu mai suportam aceasta tensiune...
- Nici nu stii de cand visez la momentul asta bombonica. Zice el.
- Adica? Ce vrei sa spui cu asta? Intreb eu.
- Sa spunem ca ne cunoastem destul de bine, de foarte mult timp.
- Poftim? Noi doi ne cunoastem?
- Da iubire. Dar se pare ca m-ai uitat foarte repede. Si cum timpul nu a stat in loc, noi ne-am schimbat.
Nu-mi venea a crede ceea ce am auzit, il cunosc pe acest tip? De cand? Cum? Ce? Unde? "Aaa!! Nu mai inteleg absolut nimic..." spun in gand.
- Atunci daca spui ca ne cunoastem de ce te porti asa de brutal cu mine?
- ... Pentru ca asa vreau eu. Hai ca deja am vorbit destul, acum hai la treaba spune afisand un zambet pervers. Se lasa pe mine, fara sa-mi dau seama sau spune ceva, vad cum sunt dezbracata complet. Incepe sa-mi maseze sanii, apoi muscandu-i cu pofta, lasandu-mi alte semne proaspete. Coboara in jos, dand sa-mi desfaca picioarele. Incep sa ma foiesc, nu vroiam acest lucru, chiar nu meritam asta... Nu gresisem cu nimic.
- Te rog  lasa-ma... spun eu printre lacrimi.
Vine mai aproape de fata mea si ma saruta apasat. Dupa care ma dezleaga si pleaca din camera, nu inainte sa-mi spuna sa ma fac gata ca mai sunt zece minute pana la ora 19.

________________________
Cam atat pentru astazi .
Pupici.

SASE

Lacrimile, singurele care sunt in stare sa ma aline, sa ma mangaie pe suflet in aceste momente grele din viata mea. Nu mai rezistam, inima nu mai rezista, iar sufletul meu mai mai ca vrea sa- si ia zborul spre o noua viata. Inca stau in pat stana de piatra, nici nu m-am imbracat, sunt sigura ca s-a facut foarte tarziu si iar o sa vina sa-mi faca zilele negre. Nu mai suport, nu mai vreau. Imi este greu sa recunosc, dar imi este dor de brunetul meu, de sufletul meu iubit. Chiar as vrea sa-l vad din nou, sa-i spun cat de mult tin la el desi din cauza lui am ajuns in acest loc in care nu stiu cum sa evadez mai repede... Alte lacrimi isi fac loc pe fata mea gingasa pentru a nu stiu cata oara. Pana la urma hotarasc sa ma dau jos din acel pat. Iau rochia din sifonier si ma imbrac cu ea. Dupa ma aranjez la par si ma machez, la final imi iau in picioare sandalele care se potrivesc grozav cu aceasta tinuta. Sincer, daca nu ma aflam in acest loc, rapita, speriata si amenintata de acel rapitor m- as fi putut bucura te toate acestea. Dar din pacata nu este asa...
Termin de aranjat si ma asez pe pat, ma uit la ceas si observ ca m- am imbracat intr-un timp record. Nu dupa mult timp aud cum sunt strigata de jos.
Am inspirat si expirat de vreo doua ori si am iesit dim camera. Ajunsa in capul scarilor imi iau inima in dinti si cobor usor si cu atentie si ma opresc cand ajung in living. Ma uit in jurul meu si ... nu vedeam absolut nimic este o bezna de nedescris... "Doamne, ce inseamna toate aceatea, ajuta-ma sa scap din acest cosmar..." imi spun eu in gand.
Teama ma cuprinde, totul in jur este linistit, prea multa liniste iar asta nu-mi dadea nicio singuranta. Incep sa aud un raset isteric, iar apoi simt cum sunt injunghiata pe la spate, de cine? Nu aveam de unde stii, tot ce stiu este ca toata gandurile mele dispar si in secunda urmatoare cad pe gresia rece patand-o cu sangele meu.
*******

- Aaaaa!!!!

To be continued!

SAPTE part 1
****

- Aaaaa!
Ma uit in jur panicata, dar imaginea nu este clara. Ce se intampla? Unde sunt? Incerc sa mai ma uit inca o data, totul devine mult mai clar in fata ochilor. Ma aflu in camera mea? Ce se petrece? Imi duc mana dreapta la fruncte si constat ca sunt toata transpirata... Sunt intinsa pe pat, imi intind mana si iau telefonul de pe noptiera si ma uit lung... la ecranul lui. Pe ecran scria mare ora 7:00 si data 20 septembrie 2010. Stai ce??? Mai controlez putin telefonul si constat cu stupoare ca nu aveam numarul lui Sasuke. Daca ecranul imi arata data respectiva asta inseamna ca ieri a fost prima mea zi in care am mers la liceu? Si ziua in care am facut cunostinta cu Sasuke si in care am aflat secretul lui misterios??? O doamnee.....!!!!! Deci totul a fost doar un vis?????

Va urma...

____
Nextul in weekeend zbey!

Buna am trecut si eu pe aici.
Am citit minunatul tau fic. Imi place foarte mult povestea este superba, dar.. pentru intotdeauna exista un dar   trebuie sa-ti atrag putin atentie .
La penultimele doua capitole:
1. Sunt foarte  scurte(dupa parerea mea nu poate fi considerat un capitol)
2. Am observat anumite greseli(posibil de tastare)

Astept continuarea cu sufletul la gura. Si sper ca nu te-ai suparat . Bafta la scris !